vineri, 11 septembrie 2009

septembrie,luni

Spuneai ca am sa te uit usor nu?Dar vai,nu chiar atat de usor incat ai putut tu spune.(isi repeta ea in gand mereu).Se ridica,se imbraca rapid,si in acea zi de septembrie cu cateva raze de soare,iesi sa se plimbe cu prietena ei.Nu prea avea ce sa ii spuna in mare parte,stia totul despre ea,dar deodata ea ii spune:
-Hai sa stam pe banca asta
.Ea a fost cu totul deacord.Stia ca ceva nu e in regula cu ea.Si ii spunea mereu "hai spune-mi ce ai,poate te pot ajuta",ea ii raspundea mereu "crezi ca te vei putea pune in locul meu,sa traiesti ce traiesc eu?".Frunzele cadeau,zburau pe langa ele,ea nimic,ofta,tacea.Deodata,spune "gata,hai ca am trecut si peste asta" si incepe sa strige,sa tipe,credea ca totul a fost uitat,dar mintea ei era in acelasi punct.Se plimba,vorbeau acum in pace,era fericita,dar doar cu chipui fetei,nu si cu sufletul,ce nu ii dadea pace.Frunze care cadeau,norii incepura sa planga cu picaturi mici si sarate.Se adapostira sub o umbrela veche,ce stia mai multe decat stiau ele.Si acolo au stat ceva vreme.

duminică, 6 septembrie 2009

sentimente..

Risc.De ce?Pentru ca ce am avut mai de pret am pierdut.Ce am pierdut?O serie intreaga de sentimente,pe care nu o mai pot recupera in veci.Sau poate o voi recupera,dar mi-ar lua sute de zile sa te gasesc din nou,si cand te voi gasi,o sa imi amintesc tot ce am pierdut.E greu,stiu prea bine,dar sentimentele te apasa pe zice ce trece,il cauti peste tot,in mintea ta exista o multime de amintiri,traile,chestii pe care nu o sa le uiti atat de usor.De ce te-a chinuit te intrebi mereu,de ce ti-a facut tocmai tie una ca asta.Nu i-ai gresit cu nimic,chiar cu nimic.Pur si simplu,nu s-a mai uitat in spate si a plecat,a inchis ochii,si cu pasii mari s-a indreptat spre o usa imensa de lemn.Crede ca tie nu iti mai pasa de nimic,de ceea ce a fost intre voi,dar,de ar sti macar un sambure,din ce ai tu in suflet,de cat suferi,de cate ganduri negre ti au trecut prin minte.Si acum cand il vei vedea pe strada,ce o sa faci?O sa lasi ochii in jos si sa incepi sa plangi?NU.Trebuie sa fii mandra,chiar daca acolo undeva ceva te macina neincetat.Si cand el va veni la tine,sa ii spui,niciodata nu am uitat,cum e sa te iubesc. :)